Daunatori si maladii

Musculita alba/ Trialeurode vaporariorum

    

Musculita alba este un daunator frecvent intalnit in sere si gradini. Ea devoreaza cu placere aproape orice planta si este ingrozitor de greu de starpit. Asa cum ii spune si numele, este de culoare alba, avand in jur de 2 mm. Se cazeaza pe dosul frunzelor unde isi depune ouale. De fapt pe dosul frunzelor coexista in devalmasie musculite adulte, oua, larve si puparii. Femelele depun in jur de 100-600 de oua. Larvele sunt ovale, de culoare galbuie si trec dupa 10 zile in faza de pupariu. Acestea din urma dupa 12 zile ajung in faza adulta. Se inmultesc foarte repede, mai ales la calduri cuprinse intre 20 si 34 de grade. Daca in natura se inregistreaza cam 4 cicluri pe an, in sere, unde temperatura este prielnica, se poate ajunge la 12 generatii pe an. Pe canicula sau sub 10 grade Celsius nu se mai inmultesc, iar la 0 grade mor. Instalate pe frunze, musculitele si larvele sug seva plantelor, producand ingalbenirea si caderea frunzelor, ba chiar moartea plantei. Ele secreta o substanta lipicioasa pe care se dezvolta mai apoi o ciuperca numita fumagina. Pot fi usor depistate caci la atingerea plantei cu mana se ridica un nor de musculite albe.
Combaterea:este extrem de dificila, aproape imposibila in sere. Se pot folosi diverse metode:

1. dusurile repetate cu apa calduta, cu o presiune mica, insistandu-se pe partea dorsala a frunzei.
2. stropirea cu diferite infuzii: extract de feriga, de urzica sau de craite. Extractul se obtine prin macerarea plantelor in apa timp de 10-12 zile. Se folosesc 100 de grame de planta la 1 l de apa.
3. stropirea cu o solutie care contine sapun de potasiu si spirt (fiecare in proportie de 3-5%)
4. incurajarea unor dusmani naturali, alte insecte, buburuze spre exemplu
5. in sere se folosesc capcane colorate, de obicei de culoare galbena sau portocalie care atrag musculita
6. folosirea unor insecticide, mai ales a celor sistemice. Cele mai recomandate sunt Confidor, Decis si Mospilan. Tratamentul cu insecticide trebuie neaparat repetat caci, de obicei, ele omora doar adultii, ouale fiind protejate de un strat cerat.

 

Paianjenul rosu (Tetranychus urticae)

        

Paianjenul rosu este un acarian de forma rotunda sau ovala, foarte greu observabil din cauza dimensiunilor lui foarte mici, de numai 1-2 mm. Asa se face ca, de multe ori, constatam prezenta acestui daunator doar dupa ce el produce oarece ravagii. In existenta sa, paianjenul rosu trece prin patru faze: ou, larva, nimfa si adult. Ritmul sau de inmultire este de 4-6 generatii pe an, mediile cele mai favorabile pentru inmultire fiind cele calde si uscate. Ajunsi in faza adulta, paianjenii isi tes niste panze foarte fine, adesea neobservabile, in care isi depun oale.

Depistarea:Cum poate fi depistata prezenta acestui daunator? El ataca in special frunzele sau partile mai mustoase ale plantelor, drept urmare pe acestea apar niste puncte foarte mici si foarte dese de culoare galbena. Unele plante capata un aspect tern sau prafuit. O a doua cale este pulverizarea plantei suspectata a fi fost atacata cu un jet de apa. Apa va pune usor in evidenta panzele tesute de acarieni. O alta posibilitate este scuturarea plantei deasupra unei coli albe de hartie. Daca pe suprafata acesteia se observa mici puncte de culoare roscata este un semn clar de infestare cu paianjeni rosii.

Combaterea:Cea mai la indemana metoda de a-i combate este stropirea plantei cu un jet de apa calduta care va duce a distrugerea panzelor, oualor si acarienilor. Apa si mediile umede nu le sunt deloc pe plac. Dintre substantele naturale se poate utiliza extractul de urzici. Daca invazia este de proportii si pulverizarea cu apa nu a avut efectele scontate, se poate folosi un acaricid: Mitac, Neoron sau Nissorun.

Aphididaele (puricii)

 

     

Varietatea aphididaelor este extrem de mare, cunoscandu-se in jur de 3900-4000 de specii. Sunt purici de cele mai diverse culori: verzi, galbeni, bruni, negri, albi. La hibiscusi sunt frecventi puricii de culoare verde sau alba, ultimii cu aspect brumat (vezi fotografia). Ei se instaleaza de obicei pe partile tinere ale plantei, atat pe frunze (mai ales pe partea dorsala), cat si pe tulpina sau boboci. Cu ajutorul unei trompe (proboscis) sug seva plantelor, ducand la ingalbenirea frunzelor, deformarea lor, incetinirea procesului de crestere sau chiar la moartea plantei. Frecventa lor este mai mare pimavara cand se dezvolta larvele din ouale depuse inainte de inceperea iernii. Desigur ca pericolul infestarii cu purici este mai mare pentru hibiscusii aflati, in anotimpurile calde, in aer liber.

 

              

            Afididaele sunt insecte foarte mici, de obicei de 2-3 mm. Au corpul piriform, ochi, doua antene si sase picioruse. Unele insecte sunt aptere (nu au aripi), altele pezinta patru aripioare transparente. Larvele si adultii sunt foarte asemanatori si se hranesc cu acelasi lucru. Se pot reproduce sexuat, dar si prin parthenogeneza, adica asexuat. Cele doua forme de reproducere sunt prezente, in paralel, la aceeasi specie. Reproducerea sexuata este foarte importanta pentru ca ea este aceea care asigura continuitatea speciei caci ouale depuse toamna rezista foarte bine la temperaturi foarte joase (pana la -20 grade Celsius) si din ele se dezvolta primavara noile generatii. Pe parcursul anotimpurilor cu temperaturi ridicate este frecventa inmultirea prin parthenogeneza, femelele dand viata cam la 3 larve pe zi si traind in jur de 20-30 de zile. Puricii traiesc in colonii si adesea sunt asociati cu furnicile. Prezenta furnicilor se explica prin faptul ca puricii elimina (ca excrement) o substanta dulceaga, foarte lipicioasa numita miellat care, continand fructoza, atrage furnicile. De multe ori, pe aceasta substanta lipicioasa se dezvolta o ciuperca, fumagina.

 

Combaterea. Puricii au un dusman natural redutabil, larva de Coccinella septempunctata (buburuza). De asemenea, exista o serie de infuzii de plante care pot fi folosite cu success in combaterea puricilor. Cea mai uzitata metoda este stropirea cu o solutie obtinuta prin macerarea tutunului in apa (1 pachet de tigari la 10 l de apa). La aceasta solutie se poate adauga putin sapun lichid si otet (sau spirt, 3-5%). O alta otrava naturala ar fi decoctul din frunze Rheum rhaponticum (rubarbara), planta care are frunzele otravitoare. Daca pulverizrile cu aceste solutii nu au efecte, se pot folosi insecticide sistemice sau de contact (Mospilan, Confidor, Decis).



AUTOR: Hertha


DERYMAR ANNUAIRE Mon Site Gratuit : Informations sur vos visiteurs

Créer un site gratuit avec e-monsite - Signaler un contenu illicite sur ce site